Tic-Tac

Pornind de la ticaitul banal al ceasului, de care adesea nu suntem constienti, am scris acest dialog... sunt doar ganduri scrise in graba, dar daca le-am asculta mai des, poate am descoperi mai mult :)



“Ce repede trece timpul… Adesea nici nu il observ. Se intampla atatea evenimente, pe langa care trec pur si simplu…Cum am ajuns aici, cu aceste ganduri si sentimente? Nu erm asa.”

“Tic-Tac Tic-Tac Tic-Tac”

“Ce reprezint eu in imensitatea timpului, in trecerea lui neoprita? Poate doar o parte din nimic. Acum il simt cum se misca incet, dar oare el ma cunoaste? Oare exista?”

“Tic-Tac Tic-Tac Tic-Tac”

“Te vei opri vreodata?”

“… … … … … …”

“Ma voi elibera de apasarea ta?”

“… … … … … …”

“Ciudat! Acum nu te mai aud. Cate se schimba de la o secunda la alta, cat de mult conteaza ceea ce cred si experimentez eu!”

“Si daca eu nu exist, atunci cine exista? Poate, tu?”

“Cred ca am innebunit! Vorbesc cu timpul? Dar tu nu existi!”

“Tocmai ai spus ca trec repede, ca nu ma opresc; daca n-as mai fi, mi-as mai face simtita prezenta, te-as mai influenta? Nu ma vezi, dar uneori esti constient de mine, ma auzi, iar cand nu ma auzi, ma percepi.”

“Dar nu poti exista… Asta complica totul. Adica depindem de tine, chiar nu avem scapare, nu contam deloc?”

“Dar nu asta ai spus si tu?Poate esti ‘doar o parte din nimic’ si atat.”

“De unde stii ce acesta e adevarul?”

“De unde stii tu ce spui ca stii?”

“Nu stiu. Dar stiu ca esti trecator…”

“Tic-Tac Tic-Tac Tic-Tac”

“Iar ai inceput sa treci.”


“Nu m-am oprit nicicand.”

“Se pare ca ne intoarcem de unde am plecat: eu-inapoi la ganduri, tu-inapoi in vietile oamenilor.”

“Nu ne intoarcem mereu de unde plecam, chiar daca ne schimbam?’

“Interesant… Dar cine esti de fapt? Sau ce?”

“Eu? Ciudat! Vorbesc cu tine! Nu stii cine sunt?”

“Nu.”

“Eu sunt tu pentru ca Tu esti timpul!”

“Tic-Tac Tic-Tac Tic-Tac”